Mass-media la românii din Voivodina

În anul 1981, când în fruntea Luminii vine Simeon Lăzăreanu, revista cunoaște o altă orientare. Tânărul redactor se dovedește a fi – după cum apreciază Ștefan N. Popa în cartea sa – un adevărat constructor de revistă, un traducător erudit…

Mai ales din urmă, fiindcă, în următorii 14 ani, perioadă în care Lăzăreanu a condus Lumina, revista este, cu adevărat, orientată în mare parte spre traduceri, da și spre prezentarea „noului val scriitoricesc din România, care se vedea blocat”. „Sima nu este numai redactor-șef și responsabil”, așa cum ni-l înfățișează sec, caseta tehnică, ci un tânăr tălmăcitor minunat…” astfel, în perioada anilor 80, revista noastră „a făcut servicii incomparabile nu numai românilor din Banatul sârbesc, dar și celor de aici (din România)”. Într-o vreme, când în România, noul val scriitoricesc se vedea blocat… Lumina a tipărit pe cei mai valoroși reprezentanți ai ultimei generații de scriitori, numărul triplu 7-9/1989 conținând premonitoriu și remarcabilă antologie a literaturii feluriturilor gulaguri răsăritene (Soljenițân, Șalamov, ceilalți prozatori ai „valului negru”, după cum, pandamul acestuia, numărul triplu 1-3/1990, cuprinde în acolada lui un puternic spot dirijat asupra evenimentelor din România de la sfârșitul anului 1996 (Cioran, Vasko Popa, Klaici etc.).

Lumina a fost o revistă deschisă, în perioada respectivă publicând creații originale și traduceri, texte ale scriitorilor din România despre scriitorii din Iugoslavia și invers, convorbiri, numere tematice, suplimente…, dar mai puțin scriitori români din Voivodina și, aproape deloc, tinere talente literare din rândurile condeierilor români și nici prea multe dări de seamă despre viața literară sau culturală a românilor din aceste spații.

mai mult la :

Mass-media la românii din Voivodina 17/20

Lasă un răspuns